Toxină pentru ridurile de expresie

Pe scurt: tratamentul nu se face în sarcină sau alăptare, sub 18 ani, cu miastenia gravis sau sindromul Lambert-Eaton, cu alergie la componentele produsului, cu tulburări de înghițire ori cu o infecție sau o inflamație în zona de tratat. Vârsta peste 65 de ani, afecțiunile neurologice și unele medicamente cer evaluare medicală. Lista completă e mai jos.

Lista pornește de la protocolul intern de tratament cu toxină de tip A. Eligibilitatea finală se stabilește la evaluarea din clinică.

Tratamentul nu se efectuează în următoarele situații:

• Sarcina și alăptarea.
• Alergia la toxina de tip A sau la oricare dintre componentele produsului, inclusiv albumina și clorura de sodiu.
• Miastenia gravis, o boală cronică a transmiterii dintre nervi și mușchi.
• Sindromul Lambert-Eaton, o boală cronică a mușchilor și a transmiterii neuromusculare.
• Vârsta sub 18 ani.
• O infecție sau o inflamație la locurile de injectare propuse, până la vindecarea completă.
• Tulburările de înghițire.

Alte situații cer evaluare medicală înainte de tratament, iar în urma ei tratamentul poate fi amânat:

• Vârsta peste 65 de ani: experiența clinică este limitată, iar medicul evaluează individual.
• Afecțiunile sistemului nervos, precum scleroza laterală amiotrofică sau neuropatia motorie.
• Mușchii slăbiți sau atrofiați în zona de tratat.
• O intervenție chirurgicală sau o rănire recentă la cap, gât sau torace: tratamentul se amână până la vindecarea completă.
• O intervenție chirurgicală planificată curând: momentul potrivit se discută cu medicul.
• Problemele apărute la injectări anterioare cu toxină: spune medicului orice reacție avută.
• Lipsa ameliorării la o lună după primul tratament: spune medicului la evaluare.

Spune medicului toate medicamentele pe care le iei, mai ales:

• Antibioticele din clasa aminoglicozidelor: nu se recomandă asocierea cu tratamentul.
• Spectinomicina, un antibiotic care poate interacționa cu transmiterea neuromusculară.
• Miorelaxantele și alte medicamente care acționează asupra transmiterii dintre nervi și mușchi.
• O injectare recentă cu toxină, în altă clinică sau în alt scop: efectul poate crește prea mult.
• Anticoagulantele, aspirina și ibuprofenul: în zilele dinaintea ședinței le iei sau le întrerupi numai cu acordul medicului curant.

Reacții și riscuri posibile, din protocol. Dacă apare orice efect secundar, anunță clinica în cel mult 24 de ore:

• Durerea de cap, o reacție frecventă, de obicei temporară.
• Căderea pleoapei, dacă toxina ajunge în mușchii vecini, sau a sprâncenei, mai ales la tratarea frunții; efectul este temporar.
• Slăbiciunea musculară localizată, un efect așteptat, care poate fi uneori mai pronunțat decât se anticipa.
• Amețelile și tulburările de vedere: cât durează, nu conduci și nu folosești utilaje.
• Reacțiile la locul injectării: roșeață, umflătură, vânătăi, durere ușoară, senzație de tensiune a pielii.
• Greața și gura uscată, mai puțin frecvente.
• Infecția la locul injectării, rară.
• Reacțiile alergice, foarte rare: urticarie, umflarea feței sau a gâtului, respirație șuierătoare, stare de leșin.
• Răspândirea toxinei la distanță, foarte rară: slăbiciune musculară, dificultăți la înghițire, constipație sau pneumonie de aspirație.
• Formarea de anticorpi, dacă dozele sunt prea mari sau prea dese, iar tratamentele următoare pot să nu mai funcționeze. De aceea intervalul dintre tratamente e de cel puțin 3 luni.

Semne de urgență: Dacă ai dificultăți de a respira, de a înghiți sau de a vorbi, sună imediat medicul sau mergi la urgențe. La urticarie, umflarea feței sau a gâtului, respirație șuierătoare ori stare de leșin, cere imediat ajutor medical.